Published nu Mihaela Dăuceanu, ProMosaik Poetry  Eclipsa - Ana Blandiana  Renunț la milă greu ca la un viciu, Cu milă sunt drogată de copil. Alb înstelată de ridicol plâng Lângă fricos, lângă învins, lângă umil. Îi plâng pe proști și proștii mă înving, Surâzători sub steaua mea sterilă. De gingășie tot mai mult mă-ntunec Și pier de umanism și milă. Înduioșate mâini întind să mângâi Fiare gonind spre mine hămesite, Și-mi pare rău că n-o să mai sărut Și botul care mă ucide. Nici n-am trăit spre-a nu jigni pe nimeni, Mi-au prins în țărnă rădăcini genunchii, Și-mi trece viața încercând să-mi cresc La capetele aripilor unghii.

Published by Mihaela Dăuceanu, ProMasaik Poetry  Se face noapte - Ana Blandiana  Din oglindă mă privea un trup firav Cu claviatura coastelor distinctă, Inima-apăsa pe clape grav Și-ncerca să-apară în oglindă. N-am văzut-o niciodată, dar știam, Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă (Precum inima salcâmului din geam Coșul pieptului de crengi o face frunză). Mă-ntrebam de unde l-a-nvățat și dacă E aievea cântu-i uniform, Și ca nu cumva în somn să tacă, Mi-era frică seara să adorm.