George Bacovia "Furtuna„
Published by Mihaela Dăuceanu, ProMosaik Poetry
Furtună - George Bacovia
Prin codrii Bacăului
Vâjâie vântul
Și-ntunecă lumea
Un cer ca pământul
Și codru pe codru
Se umple de clocot
Iar toamna în hohot
Le cântă prohodul...
Și parcă mă cheamă,
De crengi atârnând,
Avesalomi gemând
Cu pletele-ncâlcite...
De spaimă mă prind,
Priviri rătăcite,
Și mintea, de zgomot,
Nimic nu înțelege...
Și-aș vrea ca să mor
Că Romulus rege,
Uitat, legendar...
Cuprins de-o furtună,
Pierdut să dispar
Prin codrii Bacăului...
Commenti
Posta un commento